GRAVURĂ s. f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținutĂ? prin reproducerea ei dupĂ? o placĂ? pe care a fost gravat desenul. 3. PlacĂ? pe care este gravatĂ? o imagine pentru reproducere. 4. Imagine obținutĂ? prin gravare; stampĂ?. -Din fr. Gravure Vezi definitia »

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina. ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ. Vezi definitia »

pleáșcă² s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă. Vezi definitia »

VÁZĂ s. f. vas pentru flori; glastră. (< fr. vase) Vezi definitia »

SINECDÓCĂ s.f. Figură de stil care constă în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt folosindu-se partea pentru întreg, întregul pentru parte, genul pentru specie, specia pentru gen, singularul pentru plural etc. [Cf. fr. synecdoque, lat., gr. synecdoche]. Vezi definitia »