DIASTÁZIC, -Ă, diastazici, -ce, adj. 1. (Biol.) Enzimatic. 2. (Med.) De diastază; care se datorește diastazei. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastasique. Vezi definitia »

HEPTATÓNIC, -Ă adj. (muz.) sistem ~ = sistem muzical din cele șapte sunete naturale. (< germ. heptatonisch) Vezi definitia »

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. Expresii antitetice. – Fr. antithétique. Vezi definitia »

FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique]. Vezi definitia »

BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique. Vezi definitia »