ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie) Vezi definitia »

LACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența lactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. lactosémie]. Vezi definitia »

HIPOMIMÍE s. f. scădere a mobilității și expresivității mimice. (< fr. hypomimie) Vezi definitia »

PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie]. Vezi definitia »

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »