OSTEOPLAZÍE s.f. (Med.) Neoformație osoasă netipică. [Gen. -iei. / < fr. ostéoplasie]. Vezi definitia »

CASCADORÍE s. f. 1. profesiunea de cascador. 2. faptă temerară, de cascador. (< cascador + -ie) Vezi definitia »

VINĂRSĂRÍE, vinărsării, s. f. (Rar) Povarnă, velniță. – Din vinars + suf. -ărie. Vezi definitia »

BRONHOFONÍE s.f. Rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchophonie, cf. gr. bronchos – trahee, phone – voce]. Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »