ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-. – Var. ablațiúne s.f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Vezi definitia »

PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation]. Vezi definitia »

METROPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor uterului. [Gen. -iei. / < fr. métropathie, cf. gr. metra – uter, pathos – boală]. Vezi definitia »

janílie s. f. – Catifea, pluș. – Var. janil. Fr. chenille (Candrea; DAR), însă der. nu este clară. Vezi definitia »

BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru florile lor frumoase și pentru frunzele divers colorate (Begonia). – Fr. bégonia. Vezi definitia »