OBIÉCT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul în cadrul procesului de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ◊ Loc. adj. și adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simțurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt. Vezi definitia »

ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). Vezi definitia »

Direct asociat cu acesta este conceptul de „repository”. În lipsa unui termen românesc consacrat îl voi referi în acest document drept „repositoriu”. Din punct de vedere practic, un repozitoriu este un sistem de fișiere care acumulează temporal toate modificările care se fac și asigură reproducerea stării sistemului de fișiere pentru orice moment specific din trecut. Vezi definitia »

CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet. Vezi definitia »

NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Ne- + exact. Vezi definitia »