JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). Vezi definitia »

DISIMILAȚIÚNE s.f. v. disimilație. Vezi definitia »

PUNCTUAȚIÚNE s. f. v. punctuație. Vezi definitia »

a i-o pune (cuiva) între mustăți expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »

TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație. Vezi definitia »