CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură]. Vezi definitia »

SUBALPÍN, -Ă adj. din regiunea imediat inferioară celei alpine; la poalele unor munți înalți (< fr. subalpin) Vezi definitia »

LUSÍN s.n. (Mar.) Sfoară subțire, albă, din cânepă de bună calitate, folosită la matiseli. (din fr. lusin) Vezi definitia »

ACVAMARÍN s. n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. – Din it. acquamarina. Vezi definitia »

LATÍN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparținea Romei antice. ◊ roman. ◊ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură ~ă = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ◊ (mar.) velă ~ă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin) Vezi definitia »