ORCHESTRÁȚIE, orchestrații, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale. ♦ Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din fr. orchestration. Vezi definitia »

HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. Titlu purtat de hatman, demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și de organizare a oștirii. [Var.: hatmaníe s. f.] – Hatman + suf. -ie. Vezi definitia »

AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. Vezi definitia »

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá. Vezi definitia »

SPLENECTOMÍE s. f. ablațiune a splinei. (< fr. splenectomie) Vezi definitia »