HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – . Vezi definitia »

HEMICRANÍE s. f. durere a unei jumătăți a craniului, în migrenă. (< fr. hémicrânie) Vezi definitia »

AUTOCIRCULÁȚIE s.f. Menținere a deplasării apei în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare. [< fr. auto-circulation]. Vezi definitia »

MICROTERMÍE s. f. unitate de măsură a căldurii, a milioana parte dintr-o termie. (< fr. microthérmie) Vezi definitia »

INTERPSIHOLOGÍE s.f. Psihologie care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. [< fr. interpsychologie]. Vezi definitia »