CHIMÍSM s.n. Totalitatea fenomenelor naturale (mai ales organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia. ◊ Chimism gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice. [< fr. chimisme]. Vezi definitia »

MONGOLÍSM s. n. afecțiune congenitală caracterizată prin deficiențe în dezvoltarea fizică și psihică și facies specific. (< fr. mongolisme) Vezi definitia »

MONOMETALÍSM s.n. Sistem monetar cu etalon metalic unic. [Cf. fr. monométallisme]. Vezi definitia »

ADOPȚIANÍSM s. n. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv. (< fr. adoptianisme) Vezi definitia »

DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme]. Vezi definitia »