CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination) Vezi definitia »

PREANESTEZÍE s. f. pregătire a bolnavului în vederea anesteziei, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. (< fr. préanesthésie) Vezi definitia »

PARACIVILIZÁȚIE s. f. stare inferioară a civilizației, care mimează civilizația autentică, dar se situează la marginea acesteia. (< para¹- + civilizație) Vezi definitia »

RADIODISTRIBÚȚIE s. f. Distribuție publică a programelor de radiodifuziune prin linii de telecomunicații speciale de la o stație centrală; radioficație. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiodistribution. Vezi definitia »

FORJERÍE s. f. v. forjărie. Vezi definitia »