NEFELOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. (< fr. néphélomancie) Vezi definitia »

BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie]. Vezi definitia »

HEPATALGÍE s. f. durere de ficat. (< fr. hépatalgie) Vezi definitia »

penúrie / penuríe s. f., art. penúria / penuría, g.-d. penúrii / penuríi, art. penúriei / penuríei Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio]. Vezi definitia »