ISTÓRIE s.f. 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (p. ext.) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Gen. -iei. / < lat., gr. historia]. Vezi definitia »

DISIMULÁȚIE s. f. disimulare. (< fr. dissimulation, lat. dissimulatio) Vezi definitia »

LEGISLÁȚIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen. -iei, var. legislațiune s.f. / cf. fr. législation]. Vezi definitia »

DERMATOMALACÍE s. f. proces de înmuiere a pielii. (< fr. dermatomalacie) Vezi definitia »

XANTINURÍE s.f. (Med.) Eliminare a unor cantități de xantină prin urină. [< fr. xanthinurie}. Vezi definitia »