FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. Vezi definitia »

INSTITÚT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum) Vezi definitia »

TEMÚT², -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme. Vezi definitia »

BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o bună educație; cu purtări frumoase. – Din bine¹ + crescut (după fr. bien-élevé). Vezi definitia »

TĂCÚT², -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea. Vezi definitia »