DIAMÁNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. Vezi definitia »

CONTRAMANIFESTÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care participă la o contramanifestație. [Cf. fr. contre-manifestant]. Vezi definitia »

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant. Vezi definitia »

NEÁNT s. n. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic. (< fr. néant) Vezi definitia »

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent) Vezi definitia »