DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. Vezi definitia »

INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »

CENTRALIZATÓR, -OÁRE adj., s. n. (document, situație) care centralizează diverse date. (< fr. centralisateur) Vezi definitia »

VIOLATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor]. Vezi definitia »

ARPENTÓR s.m. Specialist în măsurători de terenuri. [< fr. arpenteur]. Vezi definitia »