FEUDATÁR s. m. 1. posesor al unui fief. 2. vasal care datora credință și omagiu suzeranului său. (< fr. fuedataire) Vezi definitia »

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. Vezi definitia »

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire) Vezi definitia »

ANTITRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al antitrinitarismului. (< fr. antitrinitaire) Vezi definitia »

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario. Vezi definitia »