INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio) Vezi definitia »

EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »

mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija. Vezi definitia »

STUDENȚÍE s. f. timpul cât cineva este student; stare, viață de student. (< student + -ie) Vezi definitia »

PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio) Vezi definitia »