stráșnic (-că), adj. – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv. Vezi definitia »

HECTOLÍTRIC, -Ă adj. Măsurat în hectolitri. ◊ Greutate hectolitrică = greutatea unui hectolitru de cereale. [Cf. fr. hectolitrique]. Vezi definitia »

MONGÓLIC, -Ă adj. mongol (II). ♦ limbi če = familie de limbi aglutinante vorbite de mongoli, în Asia Centrală și septentrională. (< fr. mongolique) Vezi definitia »

poftálnic, poftálnică, adj. (reg.) foarte doritor, pofticios, lacom; poftarnic. Vezi definitia »

ENDOTORÁCIC, -Ă adj. din interiorul toracelui. (< fr. endothoracique) Vezi definitia »