EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »

ZARZACHÍE, zarzachíi, s.f. (Pop.) Loc plantat cu zarzări. Vezi definitia »

POTOMANÍE s. f. dipsomanie. (< fr. potomanie) Vezi definitia »

HELIOTIPÍE s.f. Reproducere tipografică cu substanțe coloidale expuse la acțiunea luminii solare. V. fotocolografie. [Gen. -iei. / cf. fr. héliotypie, gr. helios – soare, typos – imagine]. Vezi definitia »

BIOTOMÍE s. f. studiul structurii unui animal sau a unei plante prin disecție. (< fr. biotomie) Vezi definitia »