EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr. époecie) Vezi definitia »

XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. Vezi definitia »

IZODONȚÍE s. f. dentiție din același tip de dinți. (< fr. isodontie) Vezi definitia »

AEROPATÍE s. f. stare patologică provocată de schimbările presiunii atmosferice. (< engl. aeropathy) Vezi definitia »

ANDRODINAMÍE s. f. însușire a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus. (< fr. androdynamie) Vezi definitia »