INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio]. Vezi definitia »

PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie. Vezi definitia »

FOTOFOBÍE s.f. Hipersensibilitate a ochiului la lumină, constituind simptomul unor boli de ochi. [Gen. -iei. / < fr. photophobie, cf. gr. phos – lumină, phobos – frică]. Vezi definitia »

STÁDIE, stadii, s. f. Miră sau riglă gradată în centimetri, care servește în topografie la măsurarea indirectă a distanțelor terestre sau a cotelor relative ale punctelor de pe teren. – Din fr. stadia. Vezi definitia »

ALOLALÍE s.f. (Med.) Dificultate în vorbire. [Gen. -iei. / < fr. allolalie]. Vezi definitia »