MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. méliorisme. Vezi definitia »

FAYOLÍSM s. n. doctrină potrivit căreia normele de conducere din marile întreprinderi se pot aplica și în administrația de stat. (< fr. fayolisme) Vezi definitia »

PANTEISM s.n Concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu intreaga natură – Din fr panthéism Vezi definitia »

PARAȘUTÍSM s. n. tehnica și sportul lansării cu parașuta. (< fr. parachutisme) Vezi definitia »

IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme. Vezi definitia »