CONCURÉNȚĂ, concurențe, s. f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente. – Din fr. concurence. Vezi definitia »

poluvínă, poluvíne, s.f. (reg.) măsură de capacitate egală cu o jumătate de vadră. Vezi definitia »

MICÉLĂ s. f. grup de molecule care se formează în substanțele coloidale și în soluțiile lor. (< fr. micelle, germ. Micelle) Vezi definitia »

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis. Vezi definitia »

OSTEOPORÓZĂ, osteoporoze, s. f. Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoporose. Vezi definitia »