GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio. Vezi definitia »

ANEMOGRAFÍE s. f. disciplină care se ocupă cu descrierea vânturilor. (< fr. anémographie) Vezi definitia »

ALTERÁȚIE s. f. (muz.) modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. (< fr. altération, lat. alteratio) Vezi definitia »

GUTÁȚIE s.f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze sub formă de picături în timpul nopții. [< fr. guttation, cf. lat. gutta – picătură]. Vezi definitia »

IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie) Vezi definitia »