júde (júzi), s. m. – 1. În vechea organizare socială, judecător municipal care îndeplinea uneori și funcția de primar cu puteri limitate. Apare în Moldova, cu acest nume, din 1409; funcția sa era pe viață și se transmitea. – 2. În Munt., în sec. XVII, om liber. – 3. În textele religioase, domn, domnitor. – 4. Judecător, magistrat. – 5. (Trans.) Primar. – 6. Conducător, căpetenie a unei companii sau a unei bresle. – Var. judec. Lat. iūdex (Pușcariu 913; Candrea-Dens., 908; REW 4599; DAR), cf. alb. dzük, it. giudice, prov., cat. jutge, fr. juge, sp. juez, port. juiz. Pl. vechi era judeci, din lat. iudices (cf. cap-capete, om-oameni), de unde s-a refăcut sing. analogic judec. Primele 3 sensuri sînt înv. – Der. judeceasă, s. f. (Trans., nevastă de primar); judeci, vb. (înv., a elibera); judecie, s. f. (înv., libertate; înv., funcție de judecător; înv., judecătorie). – Cf. județ, judeca. Vezi definitia »

PINIPÉDE s.n.pl. Ordin de mamifere acvatice din regiunile polare, cu membrele transformate în lopeți (foca, morsa); (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. piniped. / < fr. pinnipèdes. cf. lat. pinna – pană, pes, pedis – picior]. Vezi definitia »

PALMIPÉDE s.n.pl. Grup de păsări înotătoare cu degetele împreunate printr-o pieliță; (la sg.) pasăre din acest grup. [Sg. palmiped. / < fr. palmipèdes, cf. lat. palma – palmă, pes – picior]. Vezi definitia »

roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură). Vezi definitia »

PONGÍDE s.n. pl. Familie de maimuțe superioare: gorilă, cimpanzeu, urangutan, gibon. (cf. fr. pongidés) Vezi definitia »