EGOCENTRÍSM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. Vezi definitia »

PERCEPȚIONÍSM s. n. teorie filozofică care admite cunoașterea structurii lucrurilor prin percepție. (< fr. perceptionnisme) Vezi definitia »

PROGRESIVÍSM s. n. curent în pedagogia contemporană care identifică fenomenul educativ cu un proces de creștere, de dezvoltare continuă. (< engl. progressivism) Vezi definitia »

CUZÍSM s. n. Curent ideologic și politic interbelic de extremă dreaptă, al cărui promotor a fost A.C. Cuza. – Cuza (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

GEOTACTÍSM s.n. Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante sub influența gravitației; geotaxie. [< fr. géotactisme]. Vezi definitia »