TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. – V. turci. Vezi definitia »

CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. Vezi definitia »

ÎMPEȚÍT, împețite, s. n. (Rar) Pețit. – V. împeți. Vezi definitia »

spongolít s. n. Rocă sedimentară biogenă, acaustobiolitică, alcătuită din spiculi silicioși de spongieri, care apare pe pardoseala unor peșteri. (< fr. spongolithe) Vezi definitia »

RINOLÍT s. n. calcul (II) al foselor nazale. (< fr. rhinolithe) Vezi definitia »