CONSTRÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcătuire, compunere. 2. (Concr.) Lucru construit, clădire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. -iei, var. construcțiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio]. Vezi definitia »

IMPOSTÁȚIE s. f. (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. – Din it. impostazione. Vezi definitia »

SOCIOBIOLOGÍE s. f. studiu sistematic al bazelor biologice a tuturor compartimentelor sociale, analiza societăților animale, structura populației acestora etc. (< fr. sociobiologie) Vezi definitia »

VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie. Vezi definitia »

Fasie de lemn cu doua fete taiate de ferastrau dar marginile neindreptate Vezi definitia »