BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine. Vezi definitia »

PĂLINCÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui palincă. [Var.: palincúță s. f.] – Palincă + suf. -uță. Vezi definitia »

AVANPLÁJĂ s. f. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului. (< fr. avant-plage) Vezi definitia »

stârcitúră, stârcitúri, s.f. (înv.) piperniceală. Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »