ORIGENÍSM s. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) Vezi definitia »

HETAIRÍSM s.n. Denumire dată raporturilor sexuale extraconjugale ale bărbaților cu femei nemăritate; condiția, obiceiurile hetairelor. [Pron. -ta-i-. / cf. fr. hétaïrisme]. Vezi definitia »

TERMOTACTÍSM s. n. sensibilitate a unor organisme la diferențele de temperatură, care determină reacția de deplasare. (< fr. thermotactisme) Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. Concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil(ă) de a înțelege lumea. 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualisme. Vezi definitia »

IDIOCROMATÍSM s.n. Proprietate a unor minerale de a fi idiocromatice. [Pron. -di-o-. / < fr. idiochromatisme]. Vezi definitia »