RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) și, de regulă, cinci sepale ascuțite între petale. 3. Gen special de șlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa]. Vezi definitia »

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema) Vezi definitia »

RAGANÉLĂ, raganele, s. f. (Muz.) Instrument autofon care prin învârtire produce un zbârnâit ca morișca (4). – Din it. raganella. Vezi definitia »

ANTIMETÁBOLĂ s.f. Repetare a acelorași cuvinte în ordine inversă, care schimbă de obicei sensul comunicării: antimetalepsă, antimetateză. ♦ (Rar) Anagramă. [< fr. antimétabole, cf. gr. antimetabole]. Vezi definitia »

CANDIDATÚRĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature) Vezi definitia »