clasibócru s.m. (reg.) cârlig de fier, cu care se trag plutele; iapă, ciocârlie, ciocancă, hăuc, țăpoi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »

TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din germ. Tensometer. Vezi definitia »

MIRIAMÉTRU, miriametri, s. m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10000 de metri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriamètre. Vezi definitia »

CENTIMÉTRU I. s. m. măsură subdivizionară de lungime, a suta parte dintr-un metru. II. s. n. panglică lungă de 1 cm (și jumătate) cu diviziuni zecimale, pentru măsurat în croitorie, în magazine de textile etc. (< fr. céntimètre) Vezi definitia »

SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument de forma unui trepied cu un șurub central, folosit pentru măsurarea grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice. – Din fr. sphéromètre. Vezi definitia »