DUGHENÁR, dughenari, s. m. (Rar) Dughengiu. – Din dugheană + suf. -ar. Vezi definitia »

QUASÁR [CUA-] s. m. obiect cosmic extragalactic, sursă puternică de radiații luminoase și electromagnetice, identificată cu ajutorul radiotelescoapelor prin detectarea emisiei radio. (< engl. quasar) Vezi definitia »

țârțár, țârțári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee. Vezi definitia »

TĂTÁR, -Ă, tătari, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tătară. – Din tc. tatar. Vezi definitia »

suhár, s.n. (înv. și reg.) 1. pesmet negru și tare pentru soldați; galetă, soharici. 2. lemn uscat. Vezi definitia »