DISIDÉNȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidénță s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia. Vezi definitia »

HEMOLÍZĂ s.f. (Med.) Distrugere a globulelor roșii din sânge. [< fr. hémolyse, cf. gr. haima – sânge, lysis – descompunere]. Vezi definitia »

curcubétă (curcubéte), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (‹ *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis). Vezi definitia »

SCALIÓLĂ s. f. placă ușoară din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, la construirea de pereți interiori ușori. (< it. scagliuola) Vezi definitia »

ASTENOBIÓZĂ s. f. fază de activitate redusă care intervine temporar în viața unor specii de insecte. (< fr. asthénobiose) Vezi definitia »