PARCHÉT s. n. I. piesă de lemn în general de esență tare, pentru pardoseli; pardoseala însăși. II. fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în curs de exploatare. III. instituție judiciară care face cercetări în materie penală; localul în care funcționează; funcționarii ei. (< fr. parquet) Vezi definitia »

SEPTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [< fr. septolet, cf. lat. septem – șapte]. Vezi definitia »

GHIȘÉT s. n. poartă, la crichet, din trei țăruși fixați în poziție verticală în sol, uniți la partea de deasupra. (< fr. guichet) Vezi definitia »

CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et. Vezi definitia »

RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et. Vezi definitia »