terágiu s.n. (înv.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »

fășíu s. m. – Soțul cumnatei. Cr. faša (Bogrea, Dacor., III, 730). Totuși, DAR preferă să plece de la fașe însă este puțin probabil (acest grad de înrudire ar fi imaginat în cruciș, ca fața scutecelor; în acest caz ideea de bază ar fi cea de „încrucișat”, nu cea de „scutec”). Vezi definitia »

PREMONITÓRIU, -IE, premonitorii, adj. (Med.; despre simptoame) Care precedă o anumită boală. – Din fr. prémonitoire. Vezi definitia »

mumbaiegíu (înv.) s. m., art. mumbaiegíul; pl. mumbaiegíi, art. mumbaiegíii (-gi-ii) Vezi definitia »

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”. Vezi definitia »