LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »

CONDRIOCHINÉZĂ s. f. proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei. (< fr. chondriocinèse) Vezi definitia »

RODOPSÍNĂ s. f. (Biol.) Albumină prezentă în retina ochiului [Var.: rodopsín s. n.] – Din fr. rhodopsine. Vezi definitia »

TROPĂÍTĂ s. f., prin analogie cu celelalte dansuri. v. TROPĂITA. s. f. sg. art. Numele unui dans popular românesc. [DEX '98] Vezi definitia »

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte Vezi definitia »