Definita cuvantului mirare
MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mirare
UMANIOÁRE s. f. pl. (Înv.) Totalitatea studiilor clasice considerate ca bază a culturii unui om. – Germ. Humaniora (< lat.). Vezi definitia »
denumire data in Bucovina de Nord unor persoane incapatanate, lipsite de ratiune,prostovan Vezi definitia »
CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa. Vezi definitia »
sânțíre, sânțíri, s.f. (înv.) 1. hirotonire (ridicare la treapta preoției). 2. dobândire a harului divin (prin practici religioase); sfințire. 3. inaugurare, sfințire a unei biserici; târnosire. Vezi definitia »
PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula. Vezi definitia »