FOTOTACTÍSM, fototactisme, s. n. Deplasare a unor organisme vegetale inferioare, mobile, (alge verzi, flagelate) după direcția razelor de lumină dintr-un mediu inegal luminat. – Din fr. phototactisme. Vezi definitia »

ARHAÍSM s.n. Cuvânt, construcție, expresie învechită, ieșită din uz. [Pl. -me. / < fr. archaïsme]. Vezi definitia »

DIASTROFÍSM s.n. (Geol.) Totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă stratele din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice. ♦ Teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune și a formelor rezultate unor deformări lente ale scoarței terestre. [Pron. di-as-. / < fr. diastrophisme, cf. gr. diastrophe – răsucire]. Vezi definitia »

ASTIGMATÍSM s. n. 1. Defect al unor lentile, care face ca razele unui fascicul paralel să nu se întâlnească toate în focar, ci să formeze o pată luminoasă în jurul focarului. 2. Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. – Fr. astigmatisme (< gr.). Vezi definitia »

AGRAMATÍSM s. n. Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură; p. ext. incultură, ignoranță. – Din germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme. Vezi definitia »