bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă. Vezi definitia »

HIDRÚRĂ s. f. 1. combinație a hidrogenului cu un alt element chimic. 2. compus binar al unui metal cu hidrogenul. (< fr. hydrure) Vezi definitia »

CHICÍURĂ (‹ bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheață albicioasă și poroasă, formate prin sublimarea vaporilor de apă, pe obiecte subțiri (ramuri, conductori aerieni etc.) în condiții de timp calm sau cu vînt slab cu ceață și cu temperaturi sub -15 ºC. Vezi definitia »

ADÉCĂ adv. v. adică. Vezi definitia »

PERINEVRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a perinervului. [Cf. fr. périnévrite]. Vezi definitia »