OROPSÍT, -Ă, oropsiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ♦ Sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. ♦ Lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit. [Var.: (reg.) horopsít, -ă adj.] – V. oropsi. Vezi definitia »

PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează; p. ext. neglijat, uitat. – V. părăsi. Vezi definitia »

ÎNAURÍT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri. Vezi definitia »

pocostít, pocostítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de metal) care a fost acoperit cu un strat subțire de metal prețios; poleit. 2. (despre ouă) încondeiat. Vezi definitia »

sulhuít, -ă, adj. (reg.) zăpăcit. Vezi definitia »