Definita cuvantului miră
MÍRĂ, mire, s. f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miră
PAGINATURĂ s. f. (< pagina; cf. it. paginatura) Numerotare a paginilor unei lucrări; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare. (Definiție din Dicționar enciclopedic ilustrat,, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »
COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence) Vezi definitia »
a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba. Vezi definitia »
párină, párine, s.f. (reg.) arătură de toamnă; arătură repetată înainte de semănat. Vezi definitia »
scatólcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »