FLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum]. Vezi definitia »

CONFRATERNÉL, -Ă adj. (Franțuzism) Propriu membrilor unei confrerii, ai unui corp organizat. [< fr. confraternel]. Vezi definitia »

BERBECÉL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el. Vezi definitia »

ȘUIERÉL, șuierele, s. n. Diminutiv al lui șuier. Vezi definitia »

FUȘCÉL s. m. v. fuscel. Vezi definitia »