gréblă (gréble), s. f. – 1. Unealtă cu dinți (de lemn sau de fier) și cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi. – Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleș, adj. (îndoit, încovoiat). Vezi definitia »

LECITÍNĂ s. f. Substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou. – Din fr. lécithine. Vezi definitia »

ROCÁRNIȚĂ, rocarnițe, s. f. Cerc de oțel sau de parâmă care servește la ridicarea pânzelor unei nave de-a lungul catargului. – Et. nec. Cf. germ. Rackring. Vezi definitia »

POÉTICĂ, poetici, s.f. – V. poetic (4) [DEX'98] Vezi definitia »

ziliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. ziliérei; pl. ziliére Vezi definitia »