PÉCHING s. n. 1. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne. [Var.: péchin s. n.] – Din n. pr. Peking. Vezi definitia »

BANDUNG, oraș în Indonezia (Java) la SE de Jakarta; 1,63 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Centru turistic. Ind. chimică (prelucr. chininei), electrotehnică, alim., textilă, de prelucr. a cauciucului natural. Constr. de avioane. Universitate. Centru de cercetări nucleare (1964). Stațiune climaterică. Fundat în 1810. Aici a avut loc prima conferință a statelor independente din Asia și Africa, în 1955, cu participarea reprezentanților a 29 de țări cu scopul sprijinirii luptei pentru independență națională. Vezi definitia »

GANG¹ s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang) Vezi definitia »

HÁLLING s. n. dans popular norvegian, cu tempo viu, care se execută mai ales de bărbați; melodia corespunzătoare. (< norv. halling) Vezi definitia »

BONG interj. Cuvânt care imită un sunet adânc și prelungit ca un ecou. – Onomatopee. Vezi definitia »