CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. Vezi definitia »

puián, puiéni, s.f. (reg.) puiandru. Vezi definitia »

CORONARIÁN, -Ă I. adj. referitor la vasele coronare. II. s. m. f. suferind de coronarită. (< fr. coronarien) Vezi definitia »

HIDROSTATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrostatică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hydrostaticien]. Vezi definitia »