RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant. Vezi definitia »

IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis. Vezi definitia »

DINAMIZÁNT, -Ă adj. Care dinamizează. [Cf. fr. dynamisant]. Vezi definitia »

SACROSÁNT, -Ă adj. v. sacrosanct. Vezi definitia »

RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis. Vezi definitia »