DACTILIOMANȚÍE s. f. pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unui inel. (< germ. Daktyliomantie) Vezi definitia »

ENTOMOLOGÍE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. [Gen. -iei. / < fr. entomologie, cf. gr. entonom – insectă, logos – studiu]. Vezi definitia »

SEPTÁRIE s. f. nume dat concrețiunilor elipsoidale, cu dimensiuni de câțiva metri, în masa argilelor sau a marnelor. (< germ. Septarie) Vezi definitia »

PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie. Vezi definitia »

IMPROVIZÁȚIE s. f. improvizare. ◊ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation) Vezi definitia »